Linia feldrihană a familiei Coșbuc

Petru Pop (1777-1831), preot în Feldru, a avutopt copii:Gavrilă Pop-locotenent; Ezechil, Irina (căsătorită Titieni, a doua oară cu Larion Scridon); Ștefan Irimie- preot; Angelina (căsătorită cu preotul Anton Coșbuc din Hordou); Savinca și Ilie.Din căsătoria Angelinei Pop cu preotul Anton Coșbuc au rezultat doi fii: Sebastian- preot și Clement.Sebastian Coșbuc a avut mai mulți copii:Raveca (căsătorita Bugnariu); Leon- preot în Leșu; Elisabeta (căsătorită Catone); Angelina (căsătorită cu preotulConstantin Pop); George- poetul; Aurel (rămas țăran la Hordou).

Dintre copiii lui Sebastian Coșbuc, Angelina - aceea care purta numele bunicii a revenit în satul de baștină al acsteia, Feldru.

Plecat la București în toamna anului 1889, George Coșbuc nu putea să revină in Transilvania fiindcă nu satisfăcuse obligațiile militare și era considerat dezertor.Abia în 1908, pe baza unei amnstii imperiale, poate să revină pe locurile natale.Astfel, începând din acel an a venit direct de la București și a trecut pe la Hordou, Năsăud, Feldru, Bistrița, Prislop (azi Liviu Rebreanu- cartier al orașului Năsăud).În anul următor, 1909, faceun popas mai lung la Feldru.În zilele de 29/29 august, când se desfășoară festivitățile de sfințire a noului edificiu școlar, participă cu fiul său Alexandru și fac parte ca membri în Comitetul de organizare.La partea artistică au fost recitate două poezii de George Coșbuc: Moartea lui Fulger și El- Zorab de către Alexandru Coșbuc.

În anii 1910 și 1911, Coșbuc vine de fiecare dată de la Karlsbad (Karlovy- Vary-Cehoslovacia) unde fusese în tratament medical și poposește la Feldru.

În anul 1913 venirea lui Coșbuc la Feldru e legată de aniversarea împlinirii a 50 de ani de la întemeierea Gimnaziului superior fundațional din Năsăud.Și un ultimpopas a avut loc în toamna anului 1914, după declanșarea primului război mondial, când, surprins de jandarmii cu pene de cocoș la plărie, la Năsăud, i se pune în vedere să părăsească imediat Transilvania.Pleaca la Feldru, unde de a doua zi, prin Năsăud, se îndreaptă spre București, unde va trece în neființă înainte de realizarea unității naționale și politice a românilor pe care a dorit-o și pentru care a militat cu tot sufletul său.